rândurile astea le scriu la calculator
iar între mine și ele e un spatiu gol
în care uneori așez o cutie de bere și
speranța că la sfârșitul următorului vers
voi avea o revelație voi descoperi
ceva
america
my america

alteori așez doar presupunearea ca din scris
voi ști exact ce e cu nebunia
fragmentată inegal
nebunia aceasta ce se loveste cand de ecran
cand de mine

ca o vază oprită brutaldin zbor de-un perete

ca un piept de vrabie lovind geamurile unui zgârie nori


***

între 3.20 a.m. si 4 a.m
m-am simțit ca la sfârșitul unei sticle de vin
băută singur

am stat gol și urât și lipsit de sens
aplecat peste tastatură

impotent

***

vreau să scriu texte
care să îi determine pe prietenii mei să vină la mine
cu o sticlă de băutură fină

texte care să facă telefonul să sune obscen
la ore indecente

la celălalt capăt al firului
vreau să te aud spunând cum imi tot repeți câte un vers
care îți rămâne blocat în cap
zile la rând

vocea ta să răscolească întunericul
să mă zvârcolesc încet în propria piele

vocea ta micuță
să repete continuu cuvintele mele
ce ți-au rămas înfipte în cap

gloanțe nu altfel